Salar. Confidenţial şi negociabil
Tuesday, October 20th, 2009Trăim în ţara cu salarii confidenţiale şi mai ales negociabile. Hai să o luam încet… şi să vă explic ce nu pricep eu.
Domnule angajator, cauţi un om care să îţi muncească în mica ta fabrică sau corporaţie şi mai apoi la sfârşit de lună să îl plăteşti? Bun atunci, tu ştii ce vrei de la el. Vrei performanţă şi rezultate dar, cu cât mai puţini bani pe care să îi scoţi din buzunar în ziua de salar. Bravo, am stabilit şi acest lucru. Domnule angajator, atunci de ce când scrii un anunţ de angajare nu spui nimic de salariul oferit, enumeri doar celelalte “avantaje” de care doar angajaţii tăi beneficiază? Hai să fim serioşi chiar aşa de secrete sunt salariile. Poate viitorii candidaţi ar vrea şi ei să ştie la ce să se aştepte când merg la interviu. Şi ce mai e şi chestia asta cu “salar negociabil”? Dacă ajunge pe la tine un super mega geniu în ceea ce cauţi tu domnule angajator şi e şi bun de papagal la negociat îi vei da de trei ori mai mult decât unui alt angajat de al tău pe aceeaşi poziţie? Hai dă-o-ncolo de treabă. Eu cred altceva. Ţi-e ruşine să îţi faci publice salariile, ţi-e ruşine să fi arătat în piaţă cu degetul pentru că oferi salarii mici, ţi-e ruşine ca nu cumva să nu ai nici un om la interviuri sau vrei să îţi surprinzi posibilii viitori angajaţi chiar din ziua interviului. Iar dacă nu e aşa, scrie domnule salariul pentru că toată lumea pentru bani merge la muncă!!!
Off topic: Am un sfat pentru cei cu supermarket-uri, ABC-uri, CBA-uri şi alte mini şi macro prăvălii. Domnilor nu puneţi preţul pe raft, oricum se adună praful pe etichetă, afişaţi următorul text în cel mai vizibil loc din magazin: Preţurile sunt confidenţiale şi negociabile! Negocierea se face la casierie! Vânzările vor creşte, garantez eu acest lucru.
În concluzie nu pricep de ce salariile nu sunt incluse în anunţul de angajare? E un aspect care trebuie ignorat? Chiar nu are importanţă salariul? Sunt eu oare singurul care lucrează pe bani şi nu înţeleg acest fenomen. Aş vrea să zic că este un fenomen românesc, dar nu e. Se întâmplă şi în Ungaria, şi cred că şi în alte ţări.
